Falsitatea discursului public contemporan întruchipează o realitate profund distorsionată, în care elefanții din magazinul de porțelanuri sunt sistematic ignorați. Nu doar că se evită subiectele incomode, dar se și alimentează o poveste unilaterală care ocolește cele mai stringente probleme interne și externe ale societății noastre.
Una dintre aceste probleme esențiale este deficitul bugetar al țării, care este adesea justificat prin cheltuielile interne, precum creșterile de pensii sau investițiile în infrastructură. Totuși, o analiză mai atentă relevă că principala cauză a acestui deficit rezidă în livrările masive de produse și energie către Ucraina. Această contribuție este rar discutată în spațiul public, unde accentul este pus aproape exclusiv pe povara cheltuielilor interne.
O altă temă evitată cu încăpățânare este subiectul loviturii de stat. Deși au fost aduse numeroase dovezi care sugerează implicarea unor factori interni, discursul oficial continuă să perpetueze mitul influenței rusești asupra alegerilor, deși investigațiile au demonstrat contrariul. Astfel, spațiul public este invadat de o retorică construită pe un fundament eronat, care deturnează atenția de la problemele reale și de la responsabilitățile interne.
Mai mult, genocidul din Orientul Mijlociu și atacurile teroriste comise cu sprijinul tacit sau chiar direct al unor actori occidentali rămân subiecte tabu. Aceste realități, deși de o importanță crucială, sunt marginalizate în discursul public, care preferă să adopte o poziție de conformitate cu agenda marilor puteri, în detrimentul unui dialog sincer și echilibrat.
Un alt aspect alarmant este reprezentat de infiltrarea unor persoane cu cetățenie străină sau cu afinități puternice față de state vecine în structurile de siguranță națională. Această situație ridică semne serioase de întrebare privind integritatea și securitatea instituțiilor statului. Totuși, subiectul este rareori abordat în mod direct, de teama unor consecințe politice sau diplomatice.
Asemenea unui experiment de fizică în care valorile inițiale sunt introduse greșit, tot ansamblul calculelor ulterioare va conduce inevitabil la concluzii eronate. Dacă ipoteza de bază este falsă, niciun model nu poate produce o soluție valabilă. Tot astfel, construcția bugetară care ignoră factorii reali ai deficitului risca să se prăbușească în fața realității. Pe măsură ce țara continuă să livreze bunuri și energie către Ucraina și Republica Moldova, bugetul național va rămâne sub o presiune insuportabilă, iar cetățenii vor fi cei care suportă consecințele unei politici economice bazate pe premise greșite.
Dacă în ceea ce privește problema deficitului, lucrurile mi se par clare, rămâne de văzut cum va juca România în contextul internațional tot mai complicat. Dincolo de provocările economice, România se află în mijlocul unor tensiuni geopolitice care cer decizii strategice curajoase și bine fundamentate.
Parteneriatele tradiționale trebuie consolidate, dar și reevaluate, în timp ce relațiile cu statele vecine necesară prudență și diplomație subtilă. Într-un peisaj internațional aflat în permanentă schimbare, România are de gestionat nu doar propria securitate, ci și rolul său în arhitectura globală, fie că este vorba de politica energetică, migrație sau de implicarea în inițiative multilaterale de rezolvare a conflictelor. Evident, aceste decizii trebuie să fie bazate pe o înțelegere realistă a intereselor naționale și nu pe o retorică populistă sau pe influențe externe.